echilibru

Romanian

Etymology

    Borrowed from French équilibre, from Latin aequilībrium.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ekiˈlibru/

    Noun

    echilibru n (plural echilibre)

    1. equilibrium
    2. balance, footing
      a-și pierde echilibrul
      to lose one's footing

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative echilibru echilibrul echilibre echilibrele
    genitive-dative echilibru echilibrului echilibre echilibrelor
    vocative echilibrule echilibrelor

    Antonyms

    See also