duplicitate
Romanian
Etymology
Borrowed from French duplicité.
Noun
duplicitate f (uncountable)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | duplicitate | duplicitatea | duplicități | duplicitățile |
| genitive-dative | duplicități | duplicității | duplicități | duplicităților |
| vocative | duplicitate, duplicitateo | duplicităților | ||