duodecimă
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian duodecima.
Noun
duodecimă f (plural duodecime)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | duodecimă | duodecima | duodecime | duodecimele |
| genitive-dative | duodecime | duodecimei | duodecime | duodecimelor |
| vocative | duodecimă, duodecimo | duodecimelor | ||
References
- duodecimă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN