dumicat
Romanian
Etymology
Past participle of dumica.
Noun
dumicat m (plural dumicați)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | dumicat | dumicatul | dumicați | dumicații |
| genitive-dative | dumicat | dumicatului | dumicați | dumicaților |
| vocative | dumicatule | dumicaților | ||