dulcoare
Romanian
Etymology
Probably from Late Latin dulcor, dulcōrem, from Latin dulcis.
Noun
dulcoare f (plural dulcori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | dulcoare | dulcoarea | dulcori | dulcorile |
| genitive-dative | dulcori | dulcorii | dulcori | dulcorilor |
| vocative | dulcoare, dulcoareo | dulcorilor | ||