ducător
Romanian
Etymology
Adjective
ducător m or n (feminine singular ducătoare, masculine plural ducători, feminine/neuter plural ducătoare)
- (obsolete) leading
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | ducător | ducătoare | ducători | ducătoare | ||
| definite | ducătorul | ducătoarea | ducătorii | ducătoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | ducător | ducătoare | ducători | ducătoare | ||
| definite | ducătorului | ducătoarei | ducătorilor | ducătoarelor | |||
Noun
ducător m (plural ducători)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ducător | ducătorul | ducători | ducătorii |
| genitive-dative | ducător | ducătorului | ducători | ducătorilor |
| vocative | ducătorule | ducătorilor | ||
References
- ducător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN