doruț

See also: dör ut

Romanian

Etymology

    From dor + -uț.

    Noun

    doruț n (plural doruțuri)

    1. diminutive of dor; small longing

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative doruț doruțul doruțe doruțele
    genitive-dative doruț doruțului doruțe doruțelor
    vocative doruțule doruțelor