dormitare

See also: dormitaré

Latin

Verb

dormītāre

  1. inflection of dormītō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From dormita + -re.

    Noun

    dormitare f (plural dormitări)

    1. dozing

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative dormitare dormitarea dormitări dormitările
    genitive-dative dormitări dormitării dormitări dormitărilor
    vocative dormitare, dormitareo dormitărilor

    References

    • dormitare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Spanish

    Verb

    dormitare

    1. first/third-person singular future subjunctive of dormitar