dolf

See also: Dolf

Dutch

Pronunciation

  • Audio:(file)
  • Rhymes: -ɔlf

Verb

dolf

  1. singular past indicative of delven

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic долъфинъ (dolŭfinŭ).

    Noun

    dolf m (plural dolfi)

    1. (dated) dolphin

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative dolf dolful dolfi dolfii
    genitive-dative dolf dolfului dolfi dolfilor
    vocative dolfule dolfilor

    References

    • dolf in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN