doicit
Romanian
Etymology
Past participle of doici.
Adjective
doicit m or n (feminine singular doicită, masculine plural doiciți, feminine/neuter plural doicite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | doicit | doicită | doiciți | doicite | ||
| definite | doicitul | doicita | doiciții | doicitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | doicit | doicite | doiciți | doicite | ||
| definite | doicitului | doicitei | doiciților | doicitelor | |||
Verb
doicit (past participle of doici)
- past participle of doici
References
- doicit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN