dobitoc

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic добытъкъ (dobytŭkŭ).

    Noun

    dobitoc n (plural dobitoace)

    1. (archaic) animal, beast

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative dobitoc dobitocul dobitoace dobitoacele
    genitive-dative dobitoc dobitocului dobitoace dobitoacelor
    vocative dobitocule dobitoacelor

    Noun

    dobitoc m (plural dobitoci, feminine equivalent dobitoacă)

    1. blockhead, numskull, nincompoop, moron, imbecile, idiot.

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative dobitoc dobitocul dobitoci dobitocii
    genitive-dative dobitoc dobitocului dobitoci dobitocilor
    vocative dobitocule dobitocilor

    Synonyms

    Derived terms