dizerta
Romanian
Verb
a dizerta (third-person singular present dizertează, past participle dizertat) 1st conjugation
- obsolete form of diserta
Conjugation
conjugation of dizerta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a dizerta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dizertând | ||||||
| past participle | dizertat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dizertez | dizertezi | dizertează | dizertăm | dizertați | dizertează | |
| imperfect | dizertam | dizertai | dizerta | dizertam | dizertați | dizertau | |
| simple perfect | dizertai | dizertași | dizertă | dizertarăm | dizertarăți | dizertară | |
| pluperfect | dizertasem | dizertaseși | dizertase | dizertaserăm | dizertaserăți | dizertaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dizertez | să dizertezi | să dizerteze | să dizertăm | să dizertați | să dizerteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dizertează | dizertați | |||||
| negative | nu dizerta | nu dizertați | |||||
References
- dizerta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN