divorțare
Romanian
Etymology
From divorța.
Noun
divorțare f (plural divorțări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | divorțare | divorțarea | divorțări | divorțările |
| genitive-dative | divorțări | divorțării | divorțări | divorțărilor |
| vocative | divorțare, divorțareo | divorțărilor | ||