diverticul
Romanian
Etymology
Borrowed from French diverticule.
Noun
diverticul n (plural diverticule)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | diverticul | diverticulul | diverticule | diverticulele |
| genitive-dative | diverticul | diverticulului | diverticule | diverticulelor |
| vocative | diverticulule | diverticulelor | ||