divanit

Romanian

Etymology

    Borrowed from Greek ντιβανίτης (ntivanítis).

    Noun

    divanit m (plural divaniți)

    1. (historical) a member of the divan

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative divanit divanitul divaniți divaniții
    genitive-dative divanit divanitului divaniți divaniților
    vocative divanitule divaniților

    References

    • divanit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN