dispecer

See also: dispečer

Romanian

Etymology

    Borrowed from English dispatcher or French dispatcher.

    Noun

    dispecer m (plural dispeceri)

    1. dispatcher

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative dispecer dispecerul dispeceri dispecerii
    genitive-dative dispecer dispecerului dispeceri dispecerilor
    vocative dispecerule dispecerilor