dislocare

See also: dislocaré

Italian

Etymology

(This etymology is missing or incomplete. Please add to it, or discuss it at the Etymology scriptorium.)

Pronunciation

  • IPA(key): /disˈlɔ.ka.re/, /dizˈlɔ.ka.re/
  • Rhymes: -ɔkare
  • Hyphenation: di‧slò‧ca‧re

Verb

dislocàre (first-person singular present dislòco, first-person singular past historic dislocài, past participle dislocàto, auxiliary avére)

  1. (transitive, military) to post, station, redeploy
  2. (transitive) to displace, uproot

Conjugation

Anagrams

Romanian

Etymology

    From disloca + -re.

    Noun

    dislocare f (plural dislocări)

    1. dislocation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative dislocare dislocarea dislocări dislocările
    genitive-dative dislocări dislocării dislocări dislocărilor
    vocative dislocare, dislocareo dislocărilor

    Spanish

    Verb

    dislocare

    1. first/third-person singular future subjunctive of dislocar