dirimant

French

Pronunciation

• IPA^(key): /di.ʁi.mɑ̃/

• Audio (France (Vosges)):

  (file)

Participle

dirimant

1. present participle of dirimer

Adjective

dirimant (feminine dirimante, masculine plural dirimants, feminine plural dirimantes)

1. (law) diriment, nullifying, precluding, prohibitive

Further reading

• “dirimant”, in Trésor de la langue française informatisé [Digitized Treasury of the French Language], 2012

Latin

Verb

dirimant

1. third-person plural present active subjunctive of dirimō

Romanian

Etymology

Borrowed from French dirimant.

Adjective

dirimant m or n (feminine singular dirimantă, masculine plural dirimanți, feminine/neuter plural dirimante)

1. (law) diriment, nullifying, precluding, prohibitive

Declension

Declension of dirimant

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	dirimant		dirimantă	dirimanți	dirimante
	definite	dirimantul		dirimanta	dirimanții	dirimantele
genitive- dative	indefinite	dirimant		dirimante	dirimanți	dirimante
	definite	dirimantului		dirimantei	dirimanților	dirimantelor

References

• dirimant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN