dineu
Catalan
Verb
dineu
- inflection of dinar:
- second-person plural present indicative/subjunctive
- second-person plural imperative
Romanian
Etymology
Noun
dineu n (plural dineuri)
- formal dinner
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | dineu | dineul | dineuri | dineurile |
| genitive-dative | dineu | dineului | dineuri | dineurilor |
| vocative | dineule | dineurilor | ||