dineu

Catalan

Verb

dineu

  1. inflection of dinar:
    1. second-person plural present indicative/subjunctive
    2. second-person plural imperative

Romanian

Etymology

    Borrowed from French dîner.

    Noun

    dineu n (plural dineuri)

    1. formal dinner

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative dineu dineul dineuri dineurile
    genitive-dative dineu dineului dineuri dineurilor
    vocative dineule dineurilor