dințare
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
dințare f (plural dințări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | dințare | dințarea | dințări | dințările |
| genitive-dative | dințări | dințării | dințări | dințărilor |
| vocative | dințare, dințareo | dințărilor | ||