digenetic

English

Etymology

From digenesis +‎ -ic, from di- (“two”) +‎ genesis.

Pronunciation

Adjective

digenetic (not comparable)

  1. Of or relating to a subclass (Digenea) of trematode worms in which sexual reproduction as an internal parasite of a vertebrate alternates with asexual reproduction in a mollusk.

Synonyms

See also

References

Anagrams

Romanian

Etymology

    Borrowed from French digénétique.

    Adjective

    digenetic m or n (feminine singular digenetică, masculine plural digenetici, feminine/neuter plural digenetice)

    1. digenetic

    Declension

    Declension of digenetic
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite digenetic digenetică digenetici digenetice
    definite digeneticul digenetica digeneticii digeneticele
    genitive-
    dative
    indefinite digenetic digenetice digenetici digenetice
    definite digeneticului digeneticei digeneticilor digeneticelor