diform
Romanian
Etymology
Borrowed from French difforme.
Adjective
diform m or n (feminine singular diformÄ, masculine plural diformi, feminine/neuter plural diforme)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | diform | diformÄ | diformi | diforme | ||
| definite | diformul | diforma | diformii | diformele | |||
| genitive- dative |
indefinite | diform | diforme | diformi | diforme | ||
| definite | diformului | diformei | diformilor | diformelor | |||