dicteu
Catalan
Verb
dicteu
- inflection of dictar:
- second-person plural present indicative/subjunctive
- second-person plural imperative
Romanian
Etymology
Noun
dicteu n (plural dicteuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | dicteu | dicteul | dicteuri | dicteurile |
| genitive-dative | dicteu | dicteului | dicteuri | dicteurilor |
| vocative | dicteule | dicteurilor | ||