diafon
Romanian
Etymology
Borrowed from French diaphon.
Noun
diafon n (plural diafoane)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | diafon | diafonul | diafoane | diafoanele |
| genitive-dative | diafon | diafonului | diafoane | diafoanelor |
| vocative | diafonule | diafoanelor | ||
References
- diafon in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN