diafan
Romanian
Etymology
Borrowed from French diaphane.
Adjective
diafan m or n (feminine singular diafană, masculine plural diafani, feminine/neuter plural diafane)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | diafan | diafană | diafani | diafane | ||
| definite | diafanul | diafana | diafanii | diafanele | |||
| genitive- dative |
indefinite | diafan | diafane | diafani | diafane | ||
| definite | diafanului | diafanei | diafanilor | diafanelor | |||