deversa

See also: déversa

Latin

Participle

dēversa

1. inflection of dēversus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

dēversā

1. ablative feminine singular of dēversus

Romanian

Etymology

Etymology tree

Proto-Indo-European *dwóh₁

Proto-Indo-European *-s

▲

Proto-Indo-European *trísinflu.

Proto-Indo-European *d(w)is-

Proto-Italic *dis-

Latin dis-

Old French des-

Middle French des-

Proto-Indo-European *de

Proto-Indo-European *-h₁

Proto-Indo-European *déh₁

Proto-Italic *dē

Latin dē

Latin dē-lbor.

French dé-

French verser

French déverserbor.

Romanian deversa

Borrowed from French déverser.

Verb

a deversa (third-person singular present deversează, past participle deversat) 1st conjugation

1. to spill

Conjugation

    conjugation of deversa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a deversa
gerund			deversând
past participle			deversat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deversez	deversezi	deversează	deversăm	deversați	deversează
	imperfect	deversam	deversai	deversa	deversam	deversați	deversau
	simple perfect	deversai	deversași	deversă	deversarăm	deversarăți	deversară
	pluperfect	deversasem	deversaseși	deversase	deversaserăm	deversaserăți	deversaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deversez	să deversezi	să deverseze	să deversăm	să deversați	să deverseze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deversează			deversați
	negative		nu deversa			nu deversați