designare

See also: designaré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin dēsignāre. Compare the inherited doublet disegnare.

Pronunciation

  • IPA(key): /de.ziɲˈɲa.re/, (traditional) /de.siɲˈɲa.re/[1]
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: de‧si‧gnà‧re

Verb

designàre (first-person singular present desìgno, first-person singular past historic designài, past participle designàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to designate or appoint

Conjugation

References

  1. ^ “designo” in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

Anagrams

Latin

Verb

dēsignāre

  1. inflection of dēsignō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From designa + -re.

    Noun

    designare f (plural designări)

    1. designation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative designare designarea designări designările
    genitive-dative designări designării designări designărilor
    vocative designare, designareo designărilor

    Spanish

    Verb

    designare

    1. first/third-person singular future subjunctive of designar