dervent
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish دربند (dervent), from Persian دربند (darband, “narrows, pass”).
Noun
dervent n (plural derventuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | dervent | derventul | derventuri | derventurile |
| genitive-dative | dervent | derventului | derventuri | derventurilor |
| vocative | derventule | derventurilor | ||
References
- dervent in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN