definitivare
Romanian
Etymology
From definitiva + -re.
Noun
definitivare f (plural definitivări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | definitivare | definitivarea | definitivări | definitivările |
| genitive-dative | definitivări | definitivării | definitivări | definitivărilor |
| vocative | definitivare, definitivareo | definitivărilor | ||
Swedish
Adjective
definitivare
- comparative degree of definitiv