decernere

Italian

Etymology

    Learned borrowing from Latin dēcernō.

    Pronunciation

    • IPA(key): /deˈt͡ʃɛr.ne.re/
    • Rhymes: -ɛrnere
    • Hyphenation: de‧cèr‧ne‧re

    Verb

    decèrnere (first-person singular present decèrno, first-person singular past historic decernétti or (traditional) decernètti or decernéi, past participle decrèto, auxiliary avére) (literary, archaic)

    1. to choose, decide
    2. to decree

    Conjugation

    Latin

    Verb

    dēcernēre

    1. second-person singular future passive indicative of dēcernō

    Verb

    dēcernere

    1. inflection of dēcernō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Noun

    decernere f (plural decerneri)

    1. obsolete form of decernare

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative decernere decernerea decerneri decernerile
    genitive-dative decerneri decernerii decerneri decernerilor
    vocative decernere, decernereo decernerilor

    References

    • decernere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN