decăzut
Romanian
Etymology
Past participle of decădea.
Adjective
decăzut m or n (feminine singular decăzută, masculine plural decăzuți, feminine/neuter plural decăzute)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | decăzut | decăzută | decăzuți | decăzute | ||
| definite | decăzutul | decăzuta | decăzuții | decăzutele | |||
| genitive- dative |
indefinite | decăzut | decăzute | decăzuți | decăzute | ||
| definite | decăzutului | decăzutei | decăzuților | decăzutelor | |||
Categories: