dangăt

Romanian

Etymology

    From dang + -ăt.

    Noun

    dangăt n (plural dangăte)

    1. sound of a large bell

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative dangăt dangătul dangăte dangătele
    genitive-dative dangăt dangătului dangăte dangătelor
    vocative dangătule dangătelor

    References

    • dangăt in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN