dăunat

Romanian

Etymology

    From daună + -at.

    Adjective

    dăunat m or n (feminine singular dăunată, masculine plural dăunați, feminine/neuter plural dăunate)

    1. harmed

    Declension

    Declension of dăunat
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite dăunat dăunată dăunați dăunate
    definite dăunatul dăunata dăunații dăunatele
    genitive-
    dative
    indefinite dăunat dăunate dăunați dăunate
    definite dăunatului dăunatei dăunaților dăunatelor

    References

    • dăunat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN