dăunare

Romanian

Etymology

    From dăuna + -re.

    Noun

    dăunare f (plural dăunări)

    1. a loss
      Synonym: păgubire

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative dăunare dăunarea dăunări dăunările
    genitive-dative dăunări dăunării dăunări dăunărilor
    vocative dăunare, dăunareo dăunărilor

    References

    • dăunare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN