dănuitor

Romanian

Etymology

    From dănui + -tor.

    Adjective

    dănuitor m or n (feminine singular dănuitoare, masculine plural dănuitori, feminine/neuter plural dănuitoare)

    1. (obsolete) donor

    Declension

    Declension of dănuitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite dănuitor dănuitoare dănuitori dănuitoare
    definite dănuitorul dănuitoarea dănuitorii dănuitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite dănuitor dănuitoare dănuitori dănuitoare
    definite dănuitorului dănuitoarei dănuitorilor dănuitoarelor

    References

    • dănuitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN