dăinuitor

Romanian

Etymology

    From dăinui + -tor.

    Adjective

    dăinuitor m or n (feminine singular dăinuitoare, masculine plural dăinuitori, feminine/neuter plural dăinuitoare)

    1. lasting

    Declension

    Declension of dăinuitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite dăinuitor dăinuitoare dăinuitori dăinuitoare
    definite dăinuitorul dăinuitoarea dăinuitorii dăinuitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite dăinuitor dăinuitoare dăinuitori dăinuitoare
    definite dăinuitorului dăinuitoarei dăinuitorilor dăinuitoarelor