cuviincios

Romanian

Etymology

    From cuviință + -os.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˌku.vi.inˈt͡ʃʲos/

    Adjective

    cuviincios m or n (feminine singular cuviincioasă, masculine plural cuviincioși, feminine/neuter plural cuviincioase)

    1. proper
    2. becoming, proper, decorous
    3. decent
    4. polite
    5. deferent

    Declension

    Declension of cuviincios
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite cuviincios cuviincioasă cuviincioși cuviincioase
    definite cuviinciosul cuviincioasa cuviincioșii cuviincioasele
    genitive-
    dative
    indefinite cuviincios cuviincioase cuviincioși cuviincioase
    definite cuviinciosului cuviincioasei cuviincioșilor cuviincioaselor

    Synonyms

    Adverb

    cuviincios

    1. decently
    2. properly