cursist

Dutch

Etymology

From cursus +‎ -ist.

Pronunciation

  • IPA(key): /kʏrˈsɪst/
  • Audio:(file)
  • Hyphenation: cur‧sist
  • Rhymes: -ɪst

Noun

cursist m (plural cursisten, diminutive cursistje n, female equivalent cursiste)

  1. learner, student following a course (usually outside of the standard educational system)

Descendants

  • → Indonesian: kursisten

Romanian

Etymology

    From curs + -ist.

    Noun

    cursist m (plural cursiști, feminine equivalent cursistă)

    1. student

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cursist cursistul cursiști cursiștii
    genitive-dative cursist cursistului cursiști cursiștilor
    vocative cursistule cursiștilor