cursier
Romanian
Etymology
Borrowed from French coursier.
Noun
cursier m (plural cursieri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cursier | cursierul | cursieri | cursierii |
| genitive-dative | cursier | cursierului | cursieri | cursierilor |
| vocative | cursierule | cursierilor | ||