curpen
Romanian
Etymology
Probably from Albanian kurpen, kurpën, variant of kulpër.
Noun
curpen m (plural curpeni)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | curpen | curpenul | curpeni | curpenii |
| genitive-dative | curpen | curpenului | curpeni | curpenilor |
| vocative | curpenule | curpenilor | ||