curmat
Romanian
Etymology
Past participle of curma.
Adjective
curmat m or n (feminine singular curmată, masculine plural curmați, feminine/neuter plural curmate)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | curmat | curmată | curmați | curmate | ||
| definite | curmatul | curmata | curmații | curmatele | |||
| genitive- dative |
indefinite | curmat | curmate | curmați | curmate | ||
| definite | curmatului | curmatei | curmaților | curmatelor | |||
Categories: