curat

See also: curât, čurat, čúrat, and čůrat

English

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈkjʊəɹət/

Noun

curat (plural curats)

  1. (obsolete) A cuirass or breastplate.
  2. Obsolete spelling of curate.
    • 1879, Joseph Irving, The Book of Dumbartonshire::
      Bishop Burnet will, I hope, give a tolerable account of the is the curat.

See also

References

Anagrams

Albanian

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈt͡suɾat/

Noun

curat

  1. definite nominative/accusative plural of curë

Aromanian

Etymology

From the past participle of cur or possibly Latin cūrātus. Compare Daco-Romanian curat.

Adjective

curat m (feminine curatã)

(masculine singular past passive participle of cur used as an adjective)

  1. cleaned
  2. clean
    Synonyms: albu, chischin, pãstrit, spastru, spilat

Catalan

Etymology

    Inherited from Latin cūrātus.

    Pronunciation

    Noun

    curat m (plural curats)

    1. vicar, parish priest, curate
    2. vicarage, curacy

    Participle

    curat (feminine curada, masculine plural curats, feminine plural curades)

    1. past participle of curar

    Further reading

    Latin

    Pronunciation

    Verb

    cūrat

    1. third-person singular present active indicative of cūrō

    Romanian

    Alternative forms

    Etymology

    From cura or Latin curātus, past participle of cūrō (“take care”).

    Pronunciation

    • IPA(key): /kuˈrat/
    • Audio:(file)
    • Audio:(file)

    Adjective

    curat m or n (feminine singular curată, masculine plural curați, feminine/neuter plural curate)

    1. clean
      Antonym: murdar

    Declension

    Declension of curat
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite curat curată curați curate
    definite curatul curata curații curatele
    genitive-
    dative
    indefinite curat curate curați curate
    definite curatului curatei curaților curatelor

    Derived terms