cumpănitor

Romanian

Etymology

    From cumpăni + -tor.

    Adjective

    cumpănitor m or n (feminine singular cumpănitoare, masculine plural cumpănitori, feminine/neuter plural cumpănitoare)

    1. balanced

    Declension

    Declension of cumpănitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite cumpănitor cumpănitoare cumpănitori cumpănitoare
    definite cumpănitorul cumpănitoarea cumpănitorii cumpănitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite cumpănitor cumpănitoare cumpănitori cumpănitoare
    definite cumpănitorului cumpănitoarei cumpănitorilor cumpănitoarelor

    Noun

    cumpănitor m (plural cumpănitori)

    1. a moderate person

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cumpănitor cumpănitorul cumpănitori cumpănitorii
    genitive-dative cumpănitor cumpănitorului cumpănitori cumpănitorilor
    vocative cumpănitorule cumpănitorilor

    References

    • cumpănitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN