cumpănitor
Romanian
Etymology
Etymology tree
Adjective
cumpănitor m or n (feminine singular cumpănitoare, masculine plural cumpănitori, feminine/neuter plural cumpănitoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | cumpănitor | cumpănitoare | cumpănitori | cumpănitoare | ||
| definite | cumpănitorul | cumpănitoarea | cumpănitorii | cumpănitoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | cumpănitor | cumpănitoare | cumpănitori | cumpănitoare | ||
| definite | cumpănitorului | cumpănitoarei | cumpănitorilor | cumpănitoarelor | |||
Noun
cumpănitor m (plural cumpănitori)
- a moderate person
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | cumpănitor | cumpănitorul | cumpănitori | cumpănitorii |
| genitive-dative | cumpănitor | cumpănitorului | cumpănitori | cumpănitorilor |
| vocative | cumpănitorule | cumpănitorilor | ||
References
- cumpănitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN