cumir

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic кумиръ (kumirŭ).

    Noun

    cumir m (plural cumiri)

    1. (obsolete) idol

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cumir cumirul cumiri cumirii
    genitive-dative cumir cumirului cumiri cumirilor
    vocative cumirule cumirilor

    References

    • cumir in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN