cuminte

Romanian

Etymology

    From cu (“with”) + minte (“mind”).

    Pronunciation

    • IPA(key): /kuˈmin.te/
    • Audio:(file)

    Adjective

    cuminte m or f or n (plural cuminți)

    1. obedient, good, quiet, calm, well-behaved
    2. wise, prudent, provident, sensible, reasonable

    Declension

    Declension of cuminte
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite cuminte cuminte cuminți cuminți
    definite cumintele cumintea cuminții cumințile
    genitive-
    dative
    indefinite cuminte cuminți cuminți cuminți
    definite cumintelui cuminții cuminților cuminților

    Synonyms

    Derived terms

    Adverb

    cuminte

    1. obediently