culpă
Romanian
Etymology
Learned borrowing from Latin culpa (19th century).
Pronunciation
Audio: (file)
Noun
culpă f (plural culpe)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | culpă | culpa | culpe | culpele |
| genitive-dative | culpe | culpei | culpe | culpelor |
| vocative | culpă, culpo | culpelor | ||
References
- “culpă”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026