culminant

English

Etymology

    Borrowed from French culminant.

    Adjective

    culminant (comparative more culminant, superlative most culminant)

    1. being vertical, or at the highest point of altitude
    2. (by extension) predominant or highest quality, power, greatness etc.
      culminant point

    References

    Catalan

    Etymology 1

    Pronunciation

    Adjective

    culminant m or f (masculine and feminine plural culminants)

    1. culminating

    Etymology 2

    Verb

    culminant

    1. gerund of culminar

    French

    Pronunciation

    • IPA(key): /kyl.mi.nɑ̃/
    • Audio:(file)
    • Audio (Paris):(file)
    • Homophone: culminants

    Adjective

    culminant (feminine culminante, masculine plural culminants, feminine plural culminantes)

    1. highest (typically of mountains)

    Participle

    culminant

    1. present participle of culminer

    Further reading

    Romanian

    Etymology

      Borrowed from French culminant.

      Adjective

      culminant m or n (feminine singular culminantă, masculine plural culminanți, feminine/neuter plural culminante)

      1. culminating

      Declension

      Declension of culminant
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite culminant culminantă culminanți culminante
      definite culminantul culminanta culminanții culminantele
      genitive-
      dative
      indefinite culminant culminante culminanți culminante
      definite culminantului culminantei culminanților culminantelor