culic
See also: culíc
Romanian
Etymology
Borrowed from Russian кулик (kulik), from Proto-Slavic *kulikъ. Compare Polish kulik.
Noun
culic m (plural culici)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | culic | culicul | culici | culicii |
| genitive-dative | culic | culicului | culici | culicilor |
| vocative | culicule | culicilor | ||