culată

Romanian

Etymology

    Borrowed from Italian culatta.

    Noun

    culată f (plural culate)

    1. cannon breech

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative culată culata culate culatele
    genitive-dative culate culatei culate culatelor
    vocative culată, culato culatelor

    References

    • culată in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN