cuibuț

Romanian

Etymology

    From cuib + -uț.

    Noun

    cuibuț n (plural cuibuțe)

    1. diminutive of cuib

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative cuibuț cuibuțul cuibuțe cuibuțele
    genitive-dative cuibuț cuibuțului cuibuțe cuibuțelor
    vocative cuibuțule cuibuțelor

    References

    • cuibuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN